Monday, August 18, 2008

Replacing the hard drive for HP Compaq nc6320 (F11 recovery procedure)



http://forum.notebookreview.com/archive/index.php/t-132849.html
2008-08-18


About / Despre acest blog
Disclaimer and privacy statement / Confidenţialitate
Updated / Actualizat: 2009-08-18.

___


Tuesday, August 5, 2008

Tiganul tot tigan este!

Povestea de azi este cat se poate de comuna. Ni se intampla tuturor in Romania, dar mai ales in Bucuresti. Pentru ca aici sunt unii mai destepti decat altii si incearca sa dovedeasca asta prin orice mijloc. Va zic eu: vigilenta nu strica niciodata!

Mergand la piata sa cumpar un pepene si ceva fructe, ma opresc pe b-dul Basarabia, langa Stadionul National, un loc plin cu tarabe ale tiganilor. In general fructele sunt frumos asezate, preturi pe masura (masura tiganilor). De aici, eu cumpar de obicei de la o doamna in varsta si foarte draguta (in sensul de amabila), dar acum era inchisa taraba ei asa ca aleg alta, aproape la intamplare. Un domn nu prea inchis la culoare, isi uda fructele si locul din fata tarabei lui. Preturi relativ OK... fetita lui de 4-5 ani dornica sa ma ajute la cumparaturi... Aleg 2 pepeni micuti, ii punem pe cantar, fetita in continuare dornica sa ne ajute apasa pe butoanele cantarului, taica-sau o ajuta si el la randul lui apoi noteaza pe calculator. Nimic spectaculos. Mai aleg niste mere, fetita in continuare dornica sa ne ajute apasa butoanele, tatal la randul lui la calculator... socoteala finala ce iese cu 1 leu mai mult decat am calculat eu mental. Mai sa fie! Dar asa spunea calculatorul!!

Nu-i nimic, verificam - poate ma insel. Punem din nou pepenii pe cantar, socotim cu fructele... de data asta rezultatul iese asa cum il calculasem eu. Deci nu ma inselasem, probabil calculatorul nu calcula bine, cine stie? Dau sa intind banii omului, fetita in continuare dornica sa ne ajute... Pentru ca-mi e drag de copii si pentru ca in general cred despre ei ca sunt destul de inocenti (cu exceptia furatului dulciurilor), ii intind banii fetitei si ii soptesc usor: "Poftim, da-i tu banii lui tati!" Imi primesc sacosele si stupoare! In mana tatalui erau acum cu 2 lei mai putin decat ii dadusem fetitei. "Stati asa!" zic eu, "am dat banii potriviti!" Se uita la fetita un pic nervos, iar ea cu o privire vinovata si cu o mana in buzunar scoate si cei 2 lei care lipseau. Ptiu!... Rasuflu usurat, de data asta chiar n-am facut nici o incurcatura. Barbatul a inceput cu "Ne scuzati!", "De ce faci fa asa?"... restul cred ca il stiti deja.

Eu mi-am vazut in continuare de drumul meu si ma tot intrebam: "Ce o fi avut nebunu de om cu saraca fetita??" Ce poate sa stie un copil de varsta ei, in afara de ceea ce vede in jurul ei? Caci cu doar 2 clipe in urma barbatul incercase sa imi fure 1 leu! :(

E trist, e penibil, e prostesc, e asa cum NU ar trebui sa fie. Iar ca sa ii explic unui "animal" ceea ce trebuie sa stie un om, este pur si simplu pierdere de vreme. Sper ca acest mesaj este citit de oameni, si intre noi vorbind, sa-mi spuneti cam ce tratament ar merita astfel de fiinte.

Oricat de tolerant si lipsit de prejudecati as incerca sa fiu - nu exista nici un dubiu: TIGANUL TOT TIGAN ESTE!

[2008-08-15]
Am descoperit intamplator un clip video de responsabilizare sociala. Stiu ca mai sunt multe altele pe internet, dar acesta are "ceva anume". Va invit sa-l vedeti:




Despre acest blog
Disclaimer and privacy statement
Actualizat: 2009-03-17.

___


Tuesday, July 1, 2008

Accident de masina

De mult încerc sa adaug conţinut pe această pagină. Iată că, la mai bine de 9 luni de la data întâmplării, reuşesc să scriu şi câteva cuvinte.

Timpul trece ciudat. Uneori prea repede, alteori prea încet. Nu ştiu dacă noi îl percepem diferit sau chiar trece altfel, în anumite momente. E greu de explicat. A trecut parcă prea repede de atunci şi până acum. A trecut parcă prea încet în cele câteva clipe care au făcut ca o maşină proaspăt achiziţionată şi mult mult dorită, să sfârşească astfel. Şi într-un mod bizar: vezi cum se întâmplă şi nu poţi face nimic. Doar observi. Neputincios.

Pentru cei ce nu mă cunosc, aş zice că sunt un şofer bun, experimentat. Şi nu-i neapărat ego-ul meu înfumurat, sunt mulţi care cred asta despre mine. Eu sunt doar unul dintre ei. :-)

La doar 2 luni de la achizițonare, mulţumiţi că avem o maşină bună, rapidă (când e nevoie), economă (mai puţin la viteză mare), ideală pentru drumeţii oriunde ai merge, am încercat să ne bucurăm de toate calităţile ei. Am mers excelent cu ea până în Grecia, iar in Corfu ne-am plimbat peste tot. În cele 7 zile petrecute acolo am trăit aventuri frumoase. După ultima vizită pe insulă, ne întorceam spre hotel. Până să ajungem în localitatea unde eram cazaţi, am oprit să alimentăm. Era deja ora 6 pm, urma să ajungem la hotel să facem bagajele ca a 2-a zi să plecăm înapoi spre România. Cu 2-3 km înainte să intrăm în localitate, într-o zonă de şosea cu o singură bandă pe sens, ne apropiam de un grup de maşini care mergeau încet (spre 40 km/h). Reduc inevitabil viteza intru în trepta a 2-a de viteză, hotărât sa depăşesc mormolocii (n-ar fi fost prima oară). Încep depăşirea accelerând puternic, deoarece erau cam 3-4 maşini şi ne apropiam de o zonă de drum cu linie continuă. La un moment dat observ o maşină în faţa coloanei pe care o depăşeam cum merge din ce în ce mai lent şi din ce în ce mai clar spre stânga. Apoi dă şi semnalul, tot spre stânga. Dau flash - nimic! Realizez că nu mă va observa şi, ca să evit accidentul, îmi dau seama că am loc să opresc până să ajung la ea (cam 20-25 m). Trag instinctiv un pic de volan spre stânga, frânez, claxonez, depășesc... După o secundă deja văd un stâlp mare drept în faţă, mă ţin strâns de volan cu o mână iar cu cealaltă pe claxon... Întorc capul spre dreapta să văd ce face Mia... Boom... Centura nu o lasă să se depărteze prea mult de scaun. Motorul oprit.... praf alb mult în faţa parbrizului... Cred că ceva loveşte maşina în spate. Simt o durere acută in frunte, nu am nimic. Mia are dureri în frunte, ceafă şi la spate... ieşim repede din maşină si ne depărtăm, neştiind dacă va exploda sau nu. Maşina care vira stânga şi care era, inițial, în fața noastră, acum ne lovise pe noi în spate, foarte uşor. Şoferul ei, parcă abia venise pe Pământ... Speriat, noi la fel... Am încercat să ne liniştim un pic.

Mai târziu încercăm să observăm detaliile. Nu existau urme de frână iar pe marginea drumului erau pietricele, probabil intrase ABS-ul şi nu a lăsat roţile să se blocheze, deci să facă urme. Asta înseamnă că, de la viteza la care ajunsesem în treapta a 2-a (70-80 km/h), probabil s-a redus până la 50-60 km/h la impact. La locul accidentului era linie continuă, deci nimeni nu trebuia să vireze. Nici să depăşească (e adevărat!). Dar ăsta nu e un motiv să nu te asiguri. Era clar că şoferul celălalt nu ne putea ajuta cu nimic, aşa încât a plecat speriat. A venit poliţia locală dupa 1 oră şi ceva, ne-a adus la hotel. N-au fost victime, nici prejudicii, aşa încât nu s-a făcut anchetă.

A trebuit să mai rămânem câteva zile în Corfu. Europa Travel, agenţia prin care luasem biletele, ne-a ajutat cu camerele pentru zilele neplanificate şi transport (nota 10). Restul, sunt detalii. Important este cu ce rămâi după o astfel de experienţă: chiar dacă ai maşină mai rapidă decât alţii, trebuie să ai ochii deschişi tot timpul şi să fii extrem de prudent. Pentru că nu contează cât de bun şofer eşti tu, când se iveşte ceva neprevăzut la care nu poţi fi decât spectator. Atenţie, atenţie, atenţie!

About / Despre acest blog
Disclaimer and privacy statement
Updated / Actualizat: 2009-03-17.

___